Posts Tagged With: Romania

Și a venit iarna în București (Winter in Bucharest, finally!!!)

De multe ori, cuvintele sunt de prisos. Așa că m-am gândit ca de data aceasta să vorbesc mai puțin și să fotografiez mai mult 🙂

Many times, words are not enough. So, this time, I thought I should better shut up and take more pictures 🙂

O plimbare prin Parcul Titan

A walk in Titan Park 

 

20170106_124732

Iarna… pe lac / Frozen lake

20170106_125105

Băncuțe melancolice / Melancholic benches

20170106_125213

Singurătate / Solitude

20170106_125247

Berlin Station

 

20170106_125311

20170106_125508

20170106_130116

Să ne certăm un pic / Quarrel Time…

20170106_130158

 

20170106_131138

Eleganță / Elegance

 

 

 

Photo by: Alina Elis Niculescu

07.01.2017

Categories: Bucharest, Bucuresti, calatorii, iarna, ninsoare, parc, Romania, zapada | Tags: , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

De Bobotează

E o expresie pe la noi: „gerul Bobotezei” și se pare că anul acesta s-a adeverit cam în toată România. Prin București a venit cu mai multă zăpadă decât ger, ceea ce a fost tare bine! Măcar simțim și noi că e iarnă.

Am profitat un pic de ocazie și am tras o fugă prin parcul Titan, așa… mai pe lângă casă. Am trecut și pe la bisericuța din parc, unde era un peisaj ca de la țară: oameni croindu-și drum prin zăpadă… bisericuță de lemn în stil maramureșean… și… surpriză, fără îngrămădeala la luat apă sfințită. Deci se poate. Sau vremea o fi de vină? Hai să nu fiu cârcotașă și să gândesc pozitiv, că doar e sărbătoare.

20170106_121935

Apa a cam înghețat

20170106_121956

Ce bine e să fim civilizați

20170106_122004

20170106_122039

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Alina Elis Niculescu

6 ianuarie 2017

Categories: Boboteaza, Bucharest, Bucuresti, iarna, obiceiuri, Romania, sarbatori | Tags: , , , , , , , | Leave a comment

Rapsodie de toamnă la Pensiunea Râșnov

 

Nicăieri toamna nu își dezvăluie mai frumos splendoarea decât în zonele împădurite. Verdele intens de peste vară rămâne undeva într-un colț ascuns al minții, iar privirea tresare surprinsă la galbenul strălucitor, ruginiul năstrușnic sau roșul intens al pomilor. Toamna e chiar ghidușă atunci când vrea: o pictură e doar o încercare nereușită pe lângă ea – pare să spună.

20161016_111606

Un loc în care să vă bucurați de frumusețea anotimpului este, evident, muntele. Când ajungeți în Predeal, faceți stânga pe drumul care duce către Râșnov (DN73A) și priviți bine în dreapta voastră: acolo veți vedea o pensiune înconjurată de natură, cu o vedere superbă către Bucegi. Este Pensiunea Râșnov. La invitația administratorului ei, dl. Iancu Soiu, m-am oprit acolo pentru a mă bucura de frumusețea locului și de ospitalitatea gazdei. Sunt o mare iubitoare de liniște în mijlocul naturii, iar amplasarea pensiunii îmi satisface complet nevoia de relaxare. Aerul cu miros de frunze umede, curat, pătrunzător, îmi amintește de copilărie.

Starea de bine se accentuează odată ce pășesc în pensiune: decorul aranjat cu mult bun gust, deloc înghesuit, mă invită să îl admir și să mă lăfăi în fotoliile comode. Ceea ce și fac. Mă așez cât mai bine, îmi savurez cafeaua fierbinte și stau la povești cu stăpânul locului. Da, e o după-amiază perfectă!

20161016_122558

20161016_122730

20161016_122713

Ceea ce mă atrage în mod deosebit la această pensiune este lumina naturală care o scaldă din belșug, culorile vesele, florile ce fac totul să fie și mai prietenos.

Chiar și camerele sunt decorate în culori vii, iar faptul că toate au vedere către munte este un avantaj cu care nu multe pensiuni se pot lăuda.

20161016_122415

Un alt atu al pensiunii este spațiul exterior extrem de mare, astfel încât cei care hoinăresc prin țară cu rulota pot face popas aici în deplină siguranță: vor găsi toate facilitățile necesare și un cadru natural de invidiat.

20161016_122313

20161016_122322

La distanță mică de două localități pitorești, Predeal și Râșnov, dar fără a fi amplasată în centrul vreunei stațiuni aglomerate, Pensiunea Râșnov oferă echilibrul perfect între liniște și distracție. Posibilitățile de drumeție sunt numeroase, indiferent dacă doriți să străbateți muntele câteva ore sau o zi întreagă. Dar nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, cel mai bine este să veniți în vizită și să vă convingeți singuri. Și veți rămâne.

Și ca să vă scutesc de căutarea pe internet, vă ofer aici link-ul către pagina web a pensiunii: http://www.pensiunearasnov.ro/ Sejur plăcut!

Cândva spuneam că Râșnov mai are să-mi dezvăluie o față, aceea de toamnă. Iar cum vremea a ținut cu mine, am ajuns (oare pentru a câta oară?) să mă plimb pe străzile atât de cunoscute și dragi mie.

20161016_140335

20161016_141437

20161016_140043

20161016_142322

Este bine știut că mișcarea face poftă de mâncare, cel puțin mie îmi face. După atâta mers pe jos m-am oprit, așadar, la Restaurantul Rosenau, pentru a mă bucura de viciul meu declarat, cafeaua, și de o porție maaaare de papanași. Cu multă smântână. Și dulceață. Și fierbinți. Și… mai vreau!

20161016_144520

 

Text și foto: Alina Elis Niculescu

octombrie 2016

 

Categories: calatorii, munte, orase, pensiuni, Rasnov, Romania, turism | Tags: , , , , , , , , | 1 Comment

Festivalul Zup, Râșnov, 10-11 septembrie 2016

 

Deși nu mă pricep prea bine la gătit, ador o mâncare bună. Și unde poți găsi așa ceva decât la un eveniment unde oamenii se întrec să pregătească cea mai bună mâncare tradițională locală: zupul. Acum să nu mă întrebați de unde vine denumirea, că sincer nu mi-a trecut prin cap să mă interesez. Dar mă puteți întreba „unde” și „cum”. „Unde”, este simplu: în orașul meu recent adoptiv: Râșnov. Mergi în sus pe Valea Cetății și te iei după miros. Și după muzică. Și oameni veseli. „Cum”? Ei, asta-i un pic mai complicat și presărat cu puține secrete culinare, dar ceva-ceva tot vă pot spune: cartofi, ardei, ceapă, morcovi dospind frățește în afumătură și condimente. Doamne, știți ce gust are? Mai ales cu o bere rece lângă? Nu știți! Așa că nu ratați ediția viitoare. Asta deja s-a dus.

20160911_131947

Din ce am aflat, organizatorii sunt o mână de oameni inimoși, care nu doresc să se piardă tradițiile locale, care vor să-și promoveze orașul și pe care nu-i deranjează voluntariatul. Da, ați citit bine: voluntariat. Mai rar în ziua de azi, nu? Și din cât am văzut eu acolo, au făcut treabă bună. Au adunat mulți oameni gospodari care s-au luat la întrecere în pregătirea zupului, alți oameni dornici să-l testeze (și care l-au tot testat până l-au terminat), alții care să ne cânte și alții care să-și încerce puterile în concursuri – ca acela de tras bușteni. Fetelor, dacă vă doriți bărbați puternici, duceți-vă la Râșnov. Vă vor lua în brațe ca pe-o frunză.

Dar să revin la zup. În prima zi, organizatorii au pus la dispoziția concurenților ingredientele, așa că toți au pornit de la aceeași bază, pe care au dozat-o cum au știut ei mai bine. A doua zi însă, au participat cu propriile ingrediente și au gătit după rețeta știută doar de ei. Și s-a lăsat cu premii.

În ce privește muzica, am avut ocazia să mă bucur de muzică folk, oferită de grupul Vocelis. Interpretare superbă, muzică bună, oameni veseli, natură, totul la poalele cetății Râșnov. Cum să nu te simți bine, mai ales când ești înconjurată de prieteni?

Și pentru că tot eram la o aruncătură de băț de cetate, evident că am mai vizitat-o puțin. Pe căldura aceea (vreo 32 de grade), drumul prin pădure a fost o binecuvântare.

Am văzut și locuri de joacă pentru cei mici, magazine cu suveniruri și curățenie, multă curățenie.

20160911_13320920160911_133501

Așa că, dragii mei, călătoriți! Nu se știe ce vi se poate întâmpla. Eu am descoperit o mâncare bună și un tip pe cinste. Voi?

 

Text și foto: Alina Elis Niculescu

12 septembrie 2016

 

 

Categories: calatorii, festival, gastronomie, orase, Rasnov, Romania, turism | Tags: , , , , , , , , | Leave a comment

Litoralul… pe la noi

Litoralul românesc are atâtea feţe – câţi ochi îl privesc: este frumos sau urât, este ieftin sau scump, e când murdar, când curat, e aglomerat sau pustiu. Ba merită să-i faci o vizită, ba nu merită. Dar dacă ştii ce să cauţi sau unde să te uiţi, poţi găsi un loc frumos pentru fiecare dintre noi. Iată câteva dintre locurile găsite de mine în decursul timpului.

Mangalia. Un oraş pe care îl cunosc din copilărie, plin de verdeaţă, unde anul acesta am experimentat o senzaţie unică pentru mine: să stau pe o bancă într-un parc de la marginea mării şi să mă îmbăt de mirosul parfumat al teilor, în timp ce cu ochii închişi ascult cum foşnesc valurile…

 

IMG_5089

Faleza din Mangalia

Mulţi mă întreabă: „ce îţi place atât de mult la mare? să te prăjeşti ca un pui la rotisor pe plajă?” Nu neapărat. Pentru mine marea înseamnă mirosul sărat al apei, zecile de nuanţe de albastru intens până la turcoaz care îmi inundă ochii, foşnet de valuri în noapte, apa care mă stropeşte făcând să mi se înfioare pielea, ţipete de pescăruşi, nisip pe pielea mea încinsă de soare, o algă care mi se înfăşoară de gleznă, o scoică sub talpă şi infinitul în privire. Un tête à tête cu răsăritul, în timp ce îmi beau cafeaua pe plajă. Sau nopţile calde şi apa scăpărând scântei de raze de lună… Îmbrățișări fierbinți… Pescăruşi zburând liberi pe cer. Valuri care se aruncă peste ţărm, spumă din larg ce se strânge în cea mai fină dantelă a naturii… Alergările pe ţărm. Lenea într-un șezlong. Plimbările pe malul mării în lumina apusului…

Pentru cei care încearcă să evite vacarmul plajelor aglomerate, o alternativă o reprezintă golfuleţele retrase din staţiunile Cap Aurora şi Mangalia. Sunt aproape sălbatice şi au un pitoresc special. Aici te poţi bucura în voie de natură, de linişte, de intimitate. Nu ai nevoie de umbrele de soare, căci natura e mult mai darnică: numeroşi pomi oferă umbră răcoroasă, făcând ţărmul să arate ca o insulă exotică.

20150815_203003

Cap Aurora

20160620_112652

Mangalia-Saturn

În astfel de golfuleţe, în Cap Aurora de exemplu, poţi găsi baruri pe plajă, dar nu cu muzică pop sau rock (de manele nici nu mai vorbesc), ci cu muzică de pian. Imaginaţi-vă cum staţi noaptea pe plajă, la un astfel de bar, savurând un cocktail, scufundându-vă piciorul în nisipul răcoros şi ascultând pianul…  Şi marea…  Până şi sărutările devin mai intense…

20150815_204125

Cap Aurora

O cherhana unde se mănâncă bine, iar personalul este mai mult decât amabil, o găsiţi chiar pe faleza din Mangalia: Puius Cazemata  (www.cazemata.ro). Aici se serveşte mereu peşte proaspăt, însoţit de vinuri de la Casa Panciu, iar iubitorii de mâncăruri rafinate vor găsi diverse preparate din fructe de mare. Cum vă surâde un chefal la grătar, midii pane, un vin alb de Panciu, iar la desert papanaşi proaspeţi înnotând în smântână şi dulceaţă de vişine? Pe noi ne-au cucerit.

Sunt mulţi care consideră ca litoral înseamnă doar staţiunea Mamaia. Pentru mine asta nu mai reprezintă demult litoralul. Sunt multe hoteluri care fie au fost renovate, fie sunt abia construite şi care vin cu oferte all inclusive la standarde cât se poate de înalte. Vreau să vă prezint trei hoteluri: Hotel Opal din Cap Aurora, Hotel Turquoise din Venus şi Hotel El Stefanino din Eforie Nord.

Când merg la mare, îmi place să locuiesc cât mai aproape de apă. Pe plajă, dacă se poate. Şi se poate. Atât Hotelul Opal, cât şi Turquoise sunt „în linia întâi”, oferind o splendidă vedere la mare. Opal (http://www.hotelopal.ro/) mi-a atras atenţia prin terasa restaurantului său şi grădina privată.

20160619_202838

20160619_202911

20160619_204155

Hotelul Turquoise (https://www.hotelturquoise.ro/ro/) are o arhitectură modernă, relaxantă şi oferă servicii all inclusive.

El Stefanino (http://www.hotelelstefanino.ro) este amplasat direct pe faleza din Eforie Nord, cu o vedere splendidă la mare sau la grădina hotelului. Nu are un aspect clasic de hotel, ceea ce creşte gradul de intimitate pe care îl oferă. Terasa-restaurant vine cu un ambiant relaxant, din mai multe puncte de vedere: unul din punctele sale forte îl reprezintă muzica pe care o oferă – aici am ascultat eu într-o noapte coloana sonoră a filmului Amélie, compusă de Yann Tiersen.

20160807_121223

Terasa restaurantului “El Stefanino”

Tot în Eforie Nord, vă propun să lăsați în urmă aglomerația din zona centrală, împânzită de hoteluri, și să optați pentru cazare în vilele de la marginea de nord a stațiunii. Aici beneficiați de o plajă aproape pustie, care se întinde la picioarele voastre, de cum coborâți trepele vilei ce veghează de sus împrejurimea.

20150831_082854

Eforie Nord

20150831_080200

Eforie Nord

Staţiunea Venus se dezvoltă de la an la an, oferind mereu ceva nou, atât romanticilor, cât şi familiilor cu copii.

20160619_194117

Venus

20150815_093354

Venus

20160619_194417

Venus

Cele mai bune și mai late plaje le oferă Saturn, Neptun-Olimp, Eforie Nord. Apă cât vezi cu ochii și nisip fin. O mare limpede, fără alge, cu valuri din belșug.

20160807_125952

Eforie Nord

Iar dacă vrei să te plimbi şi prin oraş, nu numai pe malul apei, Mangalia te aşteaptă cu Moscheea Esmahan Sultan, despre care se spune că este cel mai vechi locaş de cult musulman din România, datând din 1575, şi construit cu piatră luată din zidurile cetăţii Callatis; …cu Farul Genovez, Muzeul Callatis, Portul Turistic.

IMG_5177

Portul turistic din Mangalia

Sper că v-am convins că dacă vreţi, puteţi găsi ceva interesant şi pe litoralul nostru. Iar dacă încă nu am reuşit, atunci sper să o facă ele: lebedele de la malul mării…

20160618_182317

Mangalia

 

Text și foto: Alina Elis Niculescu

iunie 2016

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Categories: calatorii, litoral, obiective turistice, orase, Romania, turism | Tags: , , , , , , , | Leave a comment

Hoinar prin Buzău

Scurt istoric

Istoria scrisă a oraşului începe cu cea a Ţării Româneşti. Însă descoperirile arheologice din culturile Gumelniţa şi Monteoru atestă prezenţa omului în această regiune înaintea erei creştine. În perioada medievală a existat şi o cetate a Buzăului, despre care există menţiuni doar în documente străine, şi acestea puţine la număr. Prima atestare documentare clară „este un document dat de domnitorul Dan al II-lea, la 1431, care îl indică drept punct vamal în relaţiile comerciale cu Braşovul, încă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân: <<Scrie domnia mea întregii ţări a domniei mele, Rucărenilor şi… Buzăienilor şi… voi să luaţi vamă cum s-au luat în zilele moşului domniei mele Mircea Voevod. >>” (Alexandru Deşliu, Buzău, ghid turistic, Editura Terra, Focşani, 2001, pag 26).  Târgul, menţionat astfel, a devenit în secolul al XVI-lea sediu episcopal ortodox.

Din secolul al XVII-lea, luptele, invaziile, dezastrele naturale (epidemii, cutremurul din 1802) au distrus oraşul şi au micşorat considerabil numărul de locuitori. Însă oraşul a fost mereu reconstruit şi, ca simbol al renaşterii, buzoienii au adoptat imaginea păsării Phoenix pe stema oraşului.

Treptat, s-a ajuns la o perioadă de înflorire culturală şi economică a Buzăului. În secolul al XIX-lea, mai exact între anii 1899-1904 s-a construit Palatul Comunal, ce a devenit clădirea-simbol a oraşului, adăpostind în prezent Primăria Buzăului. Recepţia lucrării s-a făcut la data de 16 decembrie 1904, în prezenţa regelui Carol I, prinţului Ferdinand, Armand Călinescu, Take Ionescu, I. G. Duca, N. Iorga, Al. Marghiloman etc. „N. Iorga, care a vizitat oraşul înainte de terminarea lucrărilor, a afirmat: <<va fi neîndoielnic cea mai frumoasă primărie din ţară şi o podoabă de mare preţ pentru Buzău.>> O construcţie în stilul palatelor italiene, cu şiruri de logii şi un turn înalt de peste 30 de metri la unul din colţurile clădirii, realizat după planurile arhitectului Alexandru Săvulescu din Bucureşti. Acest monument de arhitectură este, în fapt, o sinteză a mai multor stiluri, având la bază veche concepţie a arhitecturii româneşti.” (Alexandru Deşliu, Buzău, ghid turistic, Editura Terra, Focşani, 2001, pag 45)

Palatul Comunal

Palatul Comunal

 Arhitectura Palatului Comunal

Cultură

Prima librărie din Buzău s-a deschis în 1868, iar în 1873 a apărut prima tipografie laică „Alexandru Georgescu”, primul pas către dezvoltarea publicisticii buzoiene, unde „de-a lungul vremii aici apărând peste 500 de ziare şi reviste, începând cu Vestitorul bisericesc, în 1839.” (Alexandru Deşliu, Buzău, ghid turistic, Editura Terra, Focşani, 2001, pag 22). În prezent, pe piaţa buzoiană sunt prezente mai multe cotidiene: Opinia, Şansa Buzoiană, Muntenia, Viaţa Buzăului.

În 1873, Basil Iorgulescu a înfiinţat Biblioteca Gimnaziului „Tudor Vladimirescu” (astăzi Colegiul Naţional „B.P. Hasdeu”), iar 20 ani mai târziu, în 1893, Biblioteca Publică „Carol I”.

Biblioteca Judeţeană a fost, pe rând, bibliotecă regională, raională, municipală, iar din 1973, a devenit bibliotecă judeţeană. În septembrie 1984 îşi stabileşte definitiv sediul în Strada Unirii nr. 140, într-un imobil de patrimoniu, construit în 1914 de arhitectul Cerchez, iar din 27 septembrie 1991, Biblioteca poartă numele „Vasile Voiculescu”.

Principalul muzeu al Buzăului este Muzeul Judeţean. Prima colecţie publică de piese arheologice, antropologice şi de istorie se constituie din iniţiativa lui Basil Iorgulescu în 1895. Reorganizat după 1981, „Muzeul Judeţean Buzău cuprinde colecţii de arheologie, istorie, expoziţii permanente dedicate unor personalităţi buzoiene şi o galerie de artă modernă contemporană, cotată a fi cea mai mare din ţară” (Alexandru Deşliu, Buzău, ghid turistic, Editura Terra, Focşani, 2001, pag 50). Muzeul gestionează atât expoziţia de la sediul său, cât şi colecţia de etnografie şi artă populară Casa Vergu-Mănăilă, Casa Memorială Vasile Voiculescu din Pârscov, Muzeul chihlimbarului de la Colţi, precum şi Tabăra de sculptură de la Măgura.

Teatrul George Ciprian din Buzău s-a înfiinţat în 1996, datorită lui Paul Ioachim, care a fost şi director al teatrului până în 2002, când decedează. Teatrul nu are o trupă a sa, el este un teatru de proiecte. Începând cu anul 2003, la Buzău se desfăşoară anual festivalul de teatru „Gala noilor generaţii – Capul de Regizor”, conceput pentru promovarea tinerilor regizori.

Personalităţi

Buzăul a dat ţării nume importante în politică, literatură, artă, arhitectură, ştiinţă. „Afirmându-se de timpuriu printr-o bogată activitate spirituală, municipiul de reşedinţă al judeţului s-a înscris de mult între marile centre culturale ale ţării” (Alexandru Deşliu, Buzău, ghid turistic, Editura Terra, Focşani, 2001, pag 34).

Printre personalităţile acestor locuri amintim pe Mitrofan Episcopul (? – 1702), cărturar, traducător, întemeietorul tipografiei domneşti în 1691; Episcopul Chesarie Căpăţână (1784 – 1846) care înfiinţează în 1831 şcoala de zugravi condusă de Nicolae Teodorescu, reutilând şi tipografia; Dionisie Romano (1806 – 1873) – cărturar, revoluţionar paşoptist, tipăreşte primele cărţi ecleziastice cu litere româneşti; Ion Costinescu (1810 – 1893) – autor al primei scrieri cinegetice şi primului dicţionar explicativ general în limba română; Costache Canella Ciorogârleanu (1820 – 1886) – publicist şi editor, autor al primului dicţionar de sinonime în limba română; Gh. Tattarescu (1820 – 1894) – unul dintre întemeietorii învăţământului artistic românesc; Ion Andreescu (1850 – 1882) – peisagist.

În Buzău a studiat, în calitate de elev al liceului B. P. Hasdeu, George Emil Palade (1912 – 2008) – biolog, laureat al Premiului Nobel pentru medicină; tot în acest oraş s-au născut Nicolae Vaschide (1873 – 1907) – întemeietorul psihologiei româneşti şi promotor al psihologiei experimentale; academicianul Nicolae I. Nestorescu (1901 – 1969) – medic imunolog; academicianul Ştefan Vencov (1899 – 1955) – fizician; George Ciprian (1883 – 1968) – actor şi dramaturg, prozator, memorialist; Laurenţiu Ulici (1943 – 2000) – critic literar, eseist, editor, fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor, Aurelian Costescu-Daca (1888 – 1955) – bariton, membru fondator al Operei Române; Nicolae Niculescu-Buzău (1872 – 1960) – actor de operetă, revistă şi comedie; Basil Iorgulescu (1847 – 1904) – geograf, istoric, sociolog, precum şi alte personalităţi (Mihaela Runceanu, Laurenţiu Cazan etc.) (Alexandru Deşliu, Buzău, ghid turistic, Editura Terra, Focşani, 2001, pag 35).

Crângul – rezervaţie botanică

Parcul Crâng este cel mai important şi, în acelaşi timp, cel mai mare parc din oraşul Buzău. A fost amenajat în a doua jumătate a secolul al XIX-lea într-o pădure de la marginea vestică a oraşului. El ocupă o suprafaţă de 10 ha şi reprezintă o parte dintr-o pădure de 189 ha, Pădurea Crâng, o rămăşită din Codrii Vlăsiei. Predomină foioasele, parcul fiind renumit pentru stejarii săi seculari, ocrotiţi de lege, pentru tei şi pentru o specie rară de lalea: laleaua de crâng (Tulipa bibersteiniana).

Pădurea Crâng a fost donată în 1504 de Radu cel Mare Episcopiei Buzăului, cu titlul de branişte. Este prima rezervaţie naturală din România. Locuitorii au folosit prima dată pădurea ca loc de agrement a fost în 1828 (Gheorghe Petcu, Doina Ciobanu, Doina Filoti, Constantin Stan, Constanţa Tănase, Municipiul Buzău. Monografie, Editura Alpha, Buzău, 2002, pag 36).

În 1850, o parte din pădure a fost cedată de către episcopie administraţiei oraşului, pentru amenajarea unei grădini publice. În 1863, când legea secularizării averilor mănăstireşti a fost adoptată, pădurea Crâng a trecut în administraţia guvernului central, oraşul păstrând în administrare porţiunea de pădure unde era amenajată grădina publică. Mai târziu, primul ministru Ion C. Brătianu a acceptat cererile consiliului local Buzău de a primi în proprietate întreaga pădure: „Bine, vă dau, dar v-o dau ca o podoabă a oraşului şi vă conjur să o păstraţi, să o utilizaţi în acest scop şi să fiţi vrednici de sacrificiul ce face statul în folosul comunei.” (Gheorghe Petcu, Doina Ciobanu, Doina Filoti, Constantin Stan, Constanţa Tănase, Municipiul Buzău. Monografie, Editura Alpha, Buzău, 2002, pag 52)

După preluare, grădina publică a fost lărgită, amenajată, transformându-se într-un parc mare: cu lac, trei insule, restaurant, loc pentru şahişti, un foişor în care se cântă muzică de promenadă, statui…

În anul 1976 a fost construit Obeliscul, monument istoric ridicat pentru a aniversa cei 1600 ani de la prima atestare documentară a oraşului Buzău. Proiectat de sculptorul Gheorghe Coman, Obeliscul are 29,10 m înălţime, o fundaţie de 14 m şi este ornat cu basoreliefuri. Alte parcuri importante sunt „Alexandru Marghiloman”, „Parcul Tineretului”.

Locaşuri de cult

Episcopia Buzăului ia fiinţă sub domnia lui Radu cel Mare, în anul 1500. „Boierimea buzoiană se afirmă în 1521, când îl ridică pe tron pe Dragomir Călugăru, precum şi în timpul lui Vlad Vintilă de la Slatina (1532 – 1535), care a ctitorit Mănăstirea Vintilă Vodă, apoi în vremea lui Radu Paisie, când Brăila devine raia turcească, iar judeţul Buzău – ţinta atacurilor repetate ale turcilor, până la pacea de la Adrianopol, în 1829.” (Alexandru Deşliu, Buzău, ghid turistic, Editura Terra, Focşani, 2001, pag 8).

Episcopia Buzăului este unul dintre cele mai importante monumente istorice ale Buzăului. În prima curte se află vechea clădire a Seminarului teologic – şi el un important monument de arhitectură, o clădire în stil neoclasic. „Realizată din iniţiativa episcopului Chesarie, inaugurată în mai 1838. Pe această clădire se pot vedea stemele celor două provincii româneşti, Moldova şi Ţara Românească, ca un semn al unirii acestora. Atunci când s-a scos din Dealul Istriţa piatra pentru această clădire, s-a descoperit Cloşca cu puii de aur.” (Alexandru Deşliu, Buzău, ghid turistic, Editura Terra, Focşani, 2001, pag 45)

Seminarul teologic Chesarie Episcopul

Pictură la intrarea în Episcopie

În curtea interioară se află Catedrala Episcopală Adormirea Maicii Domnului, ctitorită în 1649 de voievodul Ţării Româneşti, Matei Basarab. A fost pictată de Nicolae Teodorescu, directorul Şcolii de zugravi din Buzău, fiind ajutat şi de nepotul său, Gh. Tattarescu. „De o importanţă deosebită este pictura de pe catapeteasmă, executată în foiţă de aur, de acelaşi N. Teodorescu.” (Alexandru Deşliu, Buzău, ghid turistic, Editura Terra, Focşani, 2001, pag 46)

Palatul episcopal din faţa catedralei datează din 1844 şi are o arhitectură în stil brâncovenesc. O altă construcţie monumentală ce aparţine Episcopiei este clopotniţa, construită din cărămidă şi lemn şi care adăposteşte trei clopote, unul din ele datând din 1776. „Pe unul din pereţii clopotniţei se află o placă de bronz pe care sunt gravate următoarele cuvinte: <<1819 – 1852. În această clădire a poposit marele revoluţionar şi istoric Nicolae Bălcescu în anul 1843, pentru a cerceta fosta bibliotecă documentară a Episcopiei şi a revenit la 22 iunie 1848, luând măsuri energice pentru reuşita Revoluţiei>>” (Alexandru Deşliu, Buzău, ghid turistic, Editura Terra, Focşani, 2001, pag 46)

Episcopia Buzău

Palatul Episcopal – clădire în stil brâncovenesc

O altă biserică monument este Biserica Banu. Acoperişul ei din ţiglă policromă aparţine stilului mănăstirilor bucovinene. A fost ridicată în 1722 din ordinul Adrianei, soţia vornicului Şerban Cantacuzino, pe locul vechii mănăstiri Banu. Aceasta din urmă este ctitoria vistierului Androne Cantacuzino, menţionată în documente pentru prima dată la 28 ianuarie 1592.

Biserica Sfinţii îngeri Mihail şi Gavriil, din centrul oraşului, a fost construită în anul 1619 şi refăcută în 1833 – 1838, reprezentând un alt punct de atracţie pentru vizitatori, alături de impunătoarea Catedrală Sfântul Sava, ridicată după revoluţia din decembrie 1989.

Biserica Sfinții Îngeri

Catedrala Sfântul Sava

Arhitectura modernă

Alături de arhitectura veche, Buzăul se poate lăuda şi cu o arhitectură modernă; în perioada postdecembristă au apărut în centrul oraşului o serie de construcţii noi, impresionante, în special sedii de bănci şi instituţii. Printre acestea menţionăm sediul BCR şi al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Sediul BCR

 Agenția Națională de Administrare Fiscală

În urmă cu câţiva ani, explozia construcţiilor de centre comerciale mari a ajuns şi în Buzău, acesta ţinând pasul cu restul ţării. Astfel, la extremitatea sudică şi nordică a oraşului, au apărut „ca peste noapte”: Praktiker, Galeriile comerciale Buzău, Aurora Shopping Mall, Carrefour, Kaufland, Penny Market.

Penny Market

Aurora Shopping Mall

Alte imagini din orașul Buzău

Text și foto: Alina Niculescu

Reportaj publicat în lucrarea ”Invitație în Țara Luanei”, februarie 2010

Categories: calatorii, orase | Tags: , , | Leave a comment

Create a free website or blog at WordPress.com.