Monthly Archives: January 2012

Hoinar prin Buzău

Scurt istoric

Istoria scrisă a oraşului începe cu cea a Ţării Româneşti. Însă descoperirile arheologice din culturile Gumelniţa şi Monteoru atestă prezenţa omului în această regiune înaintea erei creştine. În perioada medievală a existat şi o cetate a Buzăului, despre care există menţiuni doar în documente străine, şi acestea puţine la număr. Prima atestare documentare clară „este un document dat de domnitorul Dan al II-lea, la 1431, care îl indică drept punct vamal în relaţiile comerciale cu Braşovul, încă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân: <<Scrie domnia mea întregii ţări a domniei mele, Rucărenilor şi… Buzăienilor şi… voi să luaţi vamă cum s-au luat în zilele moşului domniei mele Mircea Voevod. >>” (Alexandru Deşliu, Buzău, ghid turistic, Editura Terra, Focşani, 2001, pag 26).  Târgul, menţionat astfel, a devenit în secolul al XVI-lea sediu episcopal ortodox.

Din secolul al XVII-lea, luptele, invaziile, dezastrele naturale (epidemii, cutremurul din 1802) au distrus oraşul şi au micşorat considerabil numărul de locuitori. Însă oraşul a fost mereu reconstruit şi, ca simbol al renaşterii, buzoienii au adoptat imaginea păsării Phoenix pe stema oraşului.

Treptat, s-a ajuns la o perioadă de înflorire culturală şi economică a Buzăului. În secolul al XIX-lea, mai exact între anii 1899-1904 s-a construit Palatul Comunal, ce a devenit clădirea-simbol a oraşului, adăpostind în prezent Primăria Buzăului. Recepţia lucrării s-a făcut la data de 16 decembrie 1904, în prezenţa regelui Carol I, prinţului Ferdinand, Armand Călinescu, Take Ionescu, I. G. Duca, N. Iorga, Al. Marghiloman etc. „N. Iorga, care a vizitat oraşul înainte de terminarea lucrărilor, a afirmat: <<va fi neîndoielnic cea mai frumoasă primărie din ţară şi o podoabă de mare preţ pentru Buzău.>> O construcţie în stilul palatelor italiene, cu şiruri de logii şi un turn înalt de peste 30 de metri la unul din colţurile clădirii, realizat după planurile arhitectului Alexandru Săvulescu din Bucureşti. Acest monument de arhitectură este, în fapt, o sinteză a mai multor stiluri, având la bază veche concepţie a arhitecturii româneşti.” (Alexandru Deşliu, Buzău, ghid turistic, Editura Terra, Focşani, 2001, pag 45)

Palatul Comunal

Palatul Comunal

 Arhitectura Palatului Comunal

Cultură

Prima librărie din Buzău s-a deschis în 1868, iar în 1873 a apărut prima tipografie laică „Alexandru Georgescu”, primul pas către dezvoltarea publicisticii buzoiene, unde „de-a lungul vremii aici apărând peste 500 de ziare şi reviste, începând cu Vestitorul bisericesc, în 1839.” (Alexandru Deşliu, Buzău, ghid turistic, Editura Terra, Focşani, 2001, pag 22). În prezent, pe piaţa buzoiană sunt prezente mai multe cotidiene: Opinia, Şansa Buzoiană, Muntenia, Viaţa Buzăului.

În 1873, Basil Iorgulescu a înfiinţat Biblioteca Gimnaziului „Tudor Vladimirescu” (astăzi Colegiul Naţional „B.P. Hasdeu”), iar 20 ani mai târziu, în 1893, Biblioteca Publică „Carol I”.

Biblioteca Judeţeană a fost, pe rând, bibliotecă regională, raională, municipală, iar din 1973, a devenit bibliotecă judeţeană. În septembrie 1984 îşi stabileşte definitiv sediul în Strada Unirii nr. 140, într-un imobil de patrimoniu, construit în 1914 de arhitectul Cerchez, iar din 27 septembrie 1991, Biblioteca poartă numele „Vasile Voiculescu”.

Principalul muzeu al Buzăului este Muzeul Judeţean. Prima colecţie publică de piese arheologice, antropologice şi de istorie se constituie din iniţiativa lui Basil Iorgulescu în 1895. Reorganizat după 1981, „Muzeul Judeţean Buzău cuprinde colecţii de arheologie, istorie, expoziţii permanente dedicate unor personalităţi buzoiene şi o galerie de artă modernă contemporană, cotată a fi cea mai mare din ţară” (Alexandru Deşliu, Buzău, ghid turistic, Editura Terra, Focşani, 2001, pag 50). Muzeul gestionează atât expoziţia de la sediul său, cât şi colecţia de etnografie şi artă populară Casa Vergu-Mănăilă, Casa Memorială Vasile Voiculescu din Pârscov, Muzeul chihlimbarului de la Colţi, precum şi Tabăra de sculptură de la Măgura.

Teatrul George Ciprian din Buzău s-a înfiinţat în 1996, datorită lui Paul Ioachim, care a fost şi director al teatrului până în 2002, când decedează. Teatrul nu are o trupă a sa, el este un teatru de proiecte. Începând cu anul 2003, la Buzău se desfăşoară anual festivalul de teatru „Gala noilor generaţii – Capul de Regizor”, conceput pentru promovarea tinerilor regizori.

Personalităţi

Buzăul a dat ţării nume importante în politică, literatură, artă, arhitectură, ştiinţă. „Afirmându-se de timpuriu printr-o bogată activitate spirituală, municipiul de reşedinţă al judeţului s-a înscris de mult între marile centre culturale ale ţării” (Alexandru Deşliu, Buzău, ghid turistic, Editura Terra, Focşani, 2001, pag 34).

Printre personalităţile acestor locuri amintim pe Mitrofan Episcopul (? – 1702), cărturar, traducător, întemeietorul tipografiei domneşti în 1691; Episcopul Chesarie Căpăţână (1784 – 1846) care înfiinţează în 1831 şcoala de zugravi condusă de Nicolae Teodorescu, reutilând şi tipografia; Dionisie Romano (1806 – 1873) – cărturar, revoluţionar paşoptist, tipăreşte primele cărţi ecleziastice cu litere româneşti; Ion Costinescu (1810 – 1893) – autor al primei scrieri cinegetice şi primului dicţionar explicativ general în limba română; Costache Canella Ciorogârleanu (1820 – 1886) – publicist şi editor, autor al primului dicţionar de sinonime în limba română; Gh. Tattarescu (1820 – 1894) – unul dintre întemeietorii învăţământului artistic românesc; Ion Andreescu (1850 – 1882) – peisagist.

În Buzău a studiat, în calitate de elev al liceului B. P. Hasdeu, George Emil Palade (1912 – 2008) – biolog, laureat al Premiului Nobel pentru medicină; tot în acest oraş s-au născut Nicolae Vaschide (1873 – 1907) – întemeietorul psihologiei româneşti şi promotor al psihologiei experimentale; academicianul Nicolae I. Nestorescu (1901 – 1969) – medic imunolog; academicianul Ştefan Vencov (1899 – 1955) – fizician; George Ciprian (1883 – 1968) – actor şi dramaturg, prozator, memorialist; Laurenţiu Ulici (1943 – 2000) – critic literar, eseist, editor, fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor, Aurelian Costescu-Daca (1888 – 1955) – bariton, membru fondator al Operei Române; Nicolae Niculescu-Buzău (1872 – 1960) – actor de operetă, revistă şi comedie; Basil Iorgulescu (1847 – 1904) – geograf, istoric, sociolog, precum şi alte personalităţi (Mihaela Runceanu, Laurenţiu Cazan etc.) (Alexandru Deşliu, Buzău, ghid turistic, Editura Terra, Focşani, 2001, pag 35).

Crângul – rezervaţie botanică

Parcul Crâng este cel mai important şi, în acelaşi timp, cel mai mare parc din oraşul Buzău. A fost amenajat în a doua jumătate a secolul al XIX-lea într-o pădure de la marginea vestică a oraşului. El ocupă o suprafaţă de 10 ha şi reprezintă o parte dintr-o pădure de 189 ha, Pădurea Crâng, o rămăşită din Codrii Vlăsiei. Predomină foioasele, parcul fiind renumit pentru stejarii săi seculari, ocrotiţi de lege, pentru tei şi pentru o specie rară de lalea: laleaua de crâng (Tulipa bibersteiniana).

Pădurea Crâng a fost donată în 1504 de Radu cel Mare Episcopiei Buzăului, cu titlul de branişte. Este prima rezervaţie naturală din România. Locuitorii au folosit prima dată pădurea ca loc de agrement a fost în 1828 (Gheorghe Petcu, Doina Ciobanu, Doina Filoti, Constantin Stan, Constanţa Tănase, Municipiul Buzău. Monografie, Editura Alpha, Buzău, 2002, pag 36).

În 1850, o parte din pădure a fost cedată de către episcopie administraţiei oraşului, pentru amenajarea unei grădini publice. În 1863, când legea secularizării averilor mănăstireşti a fost adoptată, pădurea Crâng a trecut în administraţia guvernului central, oraşul păstrând în administrare porţiunea de pădure unde era amenajată grădina publică. Mai târziu, primul ministru Ion C. Brătianu a acceptat cererile consiliului local Buzău de a primi în proprietate întreaga pădure: „Bine, vă dau, dar v-o dau ca o podoabă a oraşului şi vă conjur să o păstraţi, să o utilizaţi în acest scop şi să fiţi vrednici de sacrificiul ce face statul în folosul comunei.” (Gheorghe Petcu, Doina Ciobanu, Doina Filoti, Constantin Stan, Constanţa Tănase, Municipiul Buzău. Monografie, Editura Alpha, Buzău, 2002, pag 52)

După preluare, grădina publică a fost lărgită, amenajată, transformându-se într-un parc mare: cu lac, trei insule, restaurant, loc pentru şahişti, un foişor în care se cântă muzică de promenadă, statui…

În anul 1976 a fost construit Obeliscul, monument istoric ridicat pentru a aniversa cei 1600 ani de la prima atestare documentară a oraşului Buzău. Proiectat de sculptorul Gheorghe Coman, Obeliscul are 29,10 m înălţime, o fundaţie de 14 m şi este ornat cu basoreliefuri. Alte parcuri importante sunt „Alexandru Marghiloman”, „Parcul Tineretului”.

Locaşuri de cult

Episcopia Buzăului ia fiinţă sub domnia lui Radu cel Mare, în anul 1500. „Boierimea buzoiană se afirmă în 1521, când îl ridică pe tron pe Dragomir Călugăru, precum şi în timpul lui Vlad Vintilă de la Slatina (1532 – 1535), care a ctitorit Mănăstirea Vintilă Vodă, apoi în vremea lui Radu Paisie, când Brăila devine raia turcească, iar judeţul Buzău – ţinta atacurilor repetate ale turcilor, până la pacea de la Adrianopol, în 1829.” (Alexandru Deşliu, Buzău, ghid turistic, Editura Terra, Focşani, 2001, pag 8).

Episcopia Buzăului este unul dintre cele mai importante monumente istorice ale Buzăului. În prima curte se află vechea clădire a Seminarului teologic – şi el un important monument de arhitectură, o clădire în stil neoclasic. „Realizată din iniţiativa episcopului Chesarie, inaugurată în mai 1838. Pe această clădire se pot vedea stemele celor două provincii româneşti, Moldova şi Ţara Românească, ca un semn al unirii acestora. Atunci când s-a scos din Dealul Istriţa piatra pentru această clădire, s-a descoperit Cloşca cu puii de aur.” (Alexandru Deşliu, Buzău, ghid turistic, Editura Terra, Focşani, 2001, pag 45)

Seminarul teologic Chesarie Episcopul

Pictură la intrarea în Episcopie

În curtea interioară se află Catedrala Episcopală Adormirea Maicii Domnului, ctitorită în 1649 de voievodul Ţării Româneşti, Matei Basarab. A fost pictată de Nicolae Teodorescu, directorul Şcolii de zugravi din Buzău, fiind ajutat şi de nepotul său, Gh. Tattarescu. „De o importanţă deosebită este pictura de pe catapeteasmă, executată în foiţă de aur, de acelaşi N. Teodorescu.” (Alexandru Deşliu, Buzău, ghid turistic, Editura Terra, Focşani, 2001, pag 46)

Palatul episcopal din faţa catedralei datează din 1844 şi are o arhitectură în stil brâncovenesc. O altă construcţie monumentală ce aparţine Episcopiei este clopotniţa, construită din cărămidă şi lemn şi care adăposteşte trei clopote, unul din ele datând din 1776. „Pe unul din pereţii clopotniţei se află o placă de bronz pe care sunt gravate următoarele cuvinte: <<1819 – 1852. În această clădire a poposit marele revoluţionar şi istoric Nicolae Bălcescu în anul 1843, pentru a cerceta fosta bibliotecă documentară a Episcopiei şi a revenit la 22 iunie 1848, luând măsuri energice pentru reuşita Revoluţiei>>” (Alexandru Deşliu, Buzău, ghid turistic, Editura Terra, Focşani, 2001, pag 46)

Episcopia Buzău

Palatul Episcopal – clădire în stil brâncovenesc

O altă biserică monument este Biserica Banu. Acoperişul ei din ţiglă policromă aparţine stilului mănăstirilor bucovinene. A fost ridicată în 1722 din ordinul Adrianei, soţia vornicului Şerban Cantacuzino, pe locul vechii mănăstiri Banu. Aceasta din urmă este ctitoria vistierului Androne Cantacuzino, menţionată în documente pentru prima dată la 28 ianuarie 1592.

Biserica Sfinţii îngeri Mihail şi Gavriil, din centrul oraşului, a fost construită în anul 1619 şi refăcută în 1833 – 1838, reprezentând un alt punct de atracţie pentru vizitatori, alături de impunătoarea Catedrală Sfântul Sava, ridicată după revoluţia din decembrie 1989.

Biserica Sfinții Îngeri

Catedrala Sfântul Sava

Arhitectura modernă

Alături de arhitectura veche, Buzăul se poate lăuda şi cu o arhitectură modernă; în perioada postdecembristă au apărut în centrul oraşului o serie de construcţii noi, impresionante, în special sedii de bănci şi instituţii. Printre acestea menţionăm sediul BCR şi al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Sediul BCR

 Agenția Națională de Administrare Fiscală

În urmă cu câţiva ani, explozia construcţiilor de centre comerciale mari a ajuns şi în Buzău, acesta ţinând pasul cu restul ţării. Astfel, la extremitatea sudică şi nordică a oraşului, au apărut „ca peste noapte”: Praktiker, Galeriile comerciale Buzău, Aurora Shopping Mall, Carrefour, Kaufland, Penny Market.

Penny Market

Aurora Shopping Mall

Alte imagini din orașul Buzău

Text și foto: Alina Niculescu

Reportaj publicat în lucrarea ”Invitație în Țara Luanei”, februarie 2010

Advertisements
Categories: calatorii, orase | Tags: , , | Leave a comment

Create a free website or blog at WordPress.com.